Sângeriu

Vine toamna... doar eu o simt ?
Mi se prelinge pe sub gene şi mă oboseşte . E nostalgic de călduţă şi n-aduce încă norii grei de plumb. Ne păcăleşte cu asfinţituri sângerii. Şi razele trec prin perdeaua roşie şi îmi pictează camera în roşu .. sângeriu ! Obscur ...
Şi nici afară nu-mi găsesc liniştea , căci bătrânii sunt din ce în ce mai goi , arătându-şi obscen ridurile , scorburile , paraziţii . Iar eu calc apăsat pe zdrenţele de care s-au lepădat şi mă doare fiecare foşnet. Şi atunci zâmbesc, copilă proastă , deoarece găsesc în actul meu pueril amintirea anilor demult apuşi .