Ale tale lacrimi

Te-am purtat prin ochii mei pana pe cele mai inalte culmi , te-am dezbracat de fobii si ti-am gustat pielea cruda , ti-am patruns prin carne pana in sange si m-am scurs prin venele tale ca un drog, facandu-ti corpul sa tremure de teama si excitare in acelasi timp , si m-ai privit cu ochi ravnind si pupile dilatate de dorinta, ti-ai trecut palmele reci de transpiratie peste gatul meu si te-ai tras mai aproape de mine. Am murit impreuna , am renascut impreuna. Incet, ultimele tale clipe de copilarie s-au scurs printr-un sirag de lacrimi ca de perle , si ochii ti-au capatat o alta stralucire, mai jucausa, mai diabolica . Ingerii te-au gonit din Raiul lor si ai renascut , un simplu om , cu inima patata de pacat , in bratele mele. Eu am renascut ca demonul tau bland , ti-am dat sa gusti din mar si te-am purtat afara din gradina Edenului . Ti-am aratat lumea , te-am facut una cu lumea. Mi-ai spus ca simti , in sfarsit , ca traiesti. Mi-ai spus ca simti, in sfarsit, cum viata iti circula prin vene. Te-ai prabusit, dar n-ai simtit, caci am fost acolo sa te prind. Brusc, ai realizat ca totul in jurul tau e viata , si ai simtit nevoia sa te apropii de natura ca de o sora. Ca de o mama. 

Eu ti-am deschis poarta spre o noua lume, tu ai inchis-o in urma ta , si de-abia acum incepi sa tinzi sa te intorci inapoi . Si traiesti sperand ca inca mai ai locul tau in Rai. Si-ai vrea sa ma iei cu tine , sa ma duci pe un drum nou si sa-mi arati printr-un zambet ce inseamna binele, si unde pandeste raul, sa fii tu salvarea mea si astfel sa te salvezi pe tine . Te simt cum tragi de mine , de teama sa nu ma pierzi pe strazi pustii, in intunericul dintre doua felinare , de teama sa nu plec fara tine, caci singura n-ai putea supravietui in lumea asta in care viata nu inseamna nimic fara un gram de iubire. Si totusi , m-ai urma pana si in Iad. Esti un miel ratacitor , si totusi vrei sa-mi fi calauza.Vrei sa-mi fi muza. Am ras in fata naivitatii tale. Te-am luat de mana si te-am purtat peste nori pana in bratele pe care tu le numesti 'acasa' , si te-am lasat sa-mi umpli golul din piept cu bucuria ta copilareasca , cu zambetul naiv de pe chip, plin de speranta, in clipa in care te-ai adancit in somn. Te-ai simtit protejata la pieptul meu, sau incercai sa ma protejezi pe mine?

Crezi ca mai poti sa cresti alte aripi in locul celor smulse? Crezi ca in spatele intunericului mai intimideaza lumina? 

Crezi ca ne mai poate salva ceva?