Sunt slaba iar tu esti slabiciunea mea. Putem croi intelesuri nebanuite si bolnavicioase din tot ce-mi asterni , dar de ce sa o facem , cand toate in lumea asta sunt atat de simple...
In ciuda stratului de ceata ce-mi ingreuneaza gandirea, tu esti si ai fost intotdeauna veriga slaba. Felul subtil in care plutesti pe aripile vantului de noapte din lumea mea intr-o alta lume, necunoscuta mie . Fobia mea. Dar nu-ti pasa.
Sa fie o binecuvantare sau un blestem momentul in care te-ai strecurat printre cuvinte in bratele mele ?
De unde vi?Cine te-a faptuit atat de cald si intim , incat ai topit gheata de pe genele-mi impaianjenite si te-ai scurs prin venele-mi pana la inima pe care mi-ai furat-o fara remuscari ? Spune-mi, rogute-as, caci vreau sa te parasesc, sa te las intr-o balta de lacrimi , mai curate si mai sincere decat au fost ale mele vreodata. Dar unde-mi voi gasi pacea atunci ?
Intr-un zambet, ar fi prea putin. Caci minciuna ti-e draga, si teatrul la fel. Dar zambetul tau fals , stramb schitat nu m-ar pacali niciodata. Nu. De fiecare data cand te uiti in oglinda ochilor mei , imi scri pe retina romante, imi inspiri vise puerile , imi umplii sufletul de lacrimi . Imi zambesti.
Putin cam tarziu s-a pornit ploaia , cand floarea a inceput deja sa oflileasca. Oare mai are rost?
Banuiesc ca ii pentru persoana iubita ? ;)) Imi place mult de tot :* Ai toate felicitarile mele >:D<
RăspundețiȘtergereImi place cum scri. Esti profunda si romantica, genul meu. O sa te mai urmaresc:)
RăspundețiȘtergere