Picatura cu picatura.
Ma scurg intr-un rau plin cu flori de nuferi , ma scald intr-un rau plin cu matase , ma imbrac in matase si ma inchid intr-un cocon , asteptand metamorfoza , asteptand ca timpul sa se opreasca in loc si aripile mi se deschid si se intind precum curcubeul , ascunzand un petic de infinit in umbra lor, ascunzand un petic de cer albastru. Albastru mi-e cerul ca si firisoarele de venin ce mi se scurg din coltul gurii peste cana de ceai asezata strategic pe o tabla de sah . Nebuna mi-e dorinta de .... scapare, de uitare , dar cum ma afund pe zi ce trece intr-un abis al sufletului , la fel ma pot catara pe spini si-mi pot croi drum spre nemurire .
Fiecare gand al meu se exteriorizeaza prin cuvinte spurcate trasate haotic pe matasea ce-mi este casa , se omogenizeaza cu firele ce-mi alcatuiesc coconul si se scurge de pe acesta printr-o picatura de ploaie , spargandu-se in mii de cioburi , lovindu-te in plina figura.
As vrea sa-ti pot fura macar o privire ...
Cert e ca m-am certat cu soarele de dimineata , caci n-a reusit sa-ti patrunda in suflet in momentul in care m-ai zarit in coltul strazii. Mi-ai citit pe buze un 'Iesi cu mine la un ceai?', dar te-ai lasat furat de norduri , si ai fugit spre un alt rasarit , sperand sa intalnesti acolo o alta nimfa, un alt 'Salut' si o alta stralucire , mai jucausa , in alti ochi , caci pe ai mei nu ai reusit sa-i intelegi , caci negrul nemarginit al pupilelor mele au muscat frenetic din verdele crud si prea tare m-am dilatat in spatiu si timp.
Oare te mai intorci? Imi lipseste intunericul de pe chipul tau...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu