Opiu

Lumina obscură ce pătrunde pe fereastra dormitorului şi se prelinge pe podea surprinde două siluete întinse în patul cu baldachin , scrumiera căzută pe covor şi zeci de mucuri de ţigară împrăştiate printre zulufii acestuia. Pe birou domneşte un teanc de hârtii inscripţionate, sticle goale de gin şi o ramă spartă ce încadrează o fotografie alb-negru arsă pe margini . Restul camerei se pierde în întunericul nopţii , ca un cer fără stele .
Unul din trupurile revarsate peste asternuturi se ridica incet , cu meticulozitate , si se opreste in loc, la capul patului. Ai spune ca incearca sa n-o trezeasca pe micuta fiinta adancita intr-un somn prea zgomotos pentru trasaturile ei fine. Si totusi , asta e ultimul sau gand. E ros de molii pe dinauntru , plamanii sunt captusiti cu mucegai , iar stomacul strans intr-un corset si innecat cu antidepresive, diazepam , bromazepam , metadona , haloperidol si alte sedative, caci la cei 30 de ani ai sai , nu mai crede in fericire , si lumina o zareste doar cand mintea e destul de incetosata cat sa nu-i distinga sursa.
Toate palmele primite de la viata l-au incaruntit, sufletu-i batran i-a modelat trupul , si nu-si mai recunoaste chipul decand a plecat ea , caci doar reflectat in ochii ei se vedea cu adevarat , caci il iubea, de la radacini pana la varfurile spinilor ce-i ieseau din piele , caci sub ochii ei a devenit barbatul pentru care multe nimfe si-ar fi vandut sufletul. Pe atunci zambetul lui nu trada amaraciune decat cand ea nu era in preajma . Pe atunci ii clocotea sangele in vine , si era mandru , ca un stejar , tare ca stanca , iar cand se lasa noaptea , salbatic ca un spartan in lupta sa de a cuceri Athena. Se lupta sa o cucereasca pe Athena. Isi venera zeita si o dorea pentru totdeauna langa el, dar nu supusa ca o sluga, poate doar loiala ca un caine. Era cateaua lui , si desi asa se vroia sfarsitul povestii, nu dupa alt os a fugit ea . Cainele cu chip de femeie se vroia sfinx. Mai avea nevoie de gheare de leu si aripi , dar nu putea prinde aripi stand inchisa in cusca ei , si nu-si putea scoate ghearele in fata lui.
Fata tintise prea sus , si-si dadu seama de asta doar cand fu prea tarziu sa se intoarca din drum, devenind astfel un suflet ratacitor. El a ramas singur , inghitind in sec si zambind in sinea lui , vazand cum ia nastere speranta ca in sfarsit se va putea desprinde din legaturile ce-l tinusera lipit de ea ca de un scai.
Dar noptile devenira tot mai reci , diminetile , seci. Si-a folosit propriile rani pentru a-si cladi propriul traseu spre un piedestal mai inalt . Si l-a atins. Oamenii l-au iubit , si tristetea lui a ajuns pilda altora. Admiratia crestea , o data cu faima . Si-a innecat amarul in necunoscute , in concerte si a incercat sa-l piarda in fum , si simtea din nou ca traieste. Dar tot ii lipseau grija si atentia ei , iar noptile erau la fel de goale.
Dar au mai trecut anii , s-a mai domolit dorul ,  si pentru o vreme i s-a parut ca e dragoste ceea ce simtea pentru fata marunta , blonda , cu privirea verde ce-i zambea mereu din primul rand, la fiecare concert al sau. S-a mintit singur ani intregi , si o cauta pe 'ea' in fiecare privire , atingere sau soapta rostita micutei sale iubite. Semanau asa mult , iar verdele isi facea atat de bine treaba , incat , daca nu-i auzea vocea,  isi putea imagina cu usurinta ca-n fata sa se revarsa raza de lumina pierduta de atata amar de vreme.
Insa aceasta este una din noptile in care nici un drog nu l-ar putea face sa nu observe iluzia pe care o traieste. Trezit din ameteala inevitabila in care s-a adancit , in ciuda incercarii sale de a se ridica cat mai usor cu putinta, si scuturandu-si capul pentru a alunga amintirile ce-au muscat din el tot timpul asta , s-a indreptat cu pasi lenti catre birou , de unde a extras o foaie alba si un stilou si si-a lasat gandurile sa i se scurga din suflet ca cerneala din penita. Din nou, satirizeaza viata de ascet pe care a imbratisat-o ea la plecare ,  si-i arata cat de inalta e scara pe care s-ar fi aflat acum , alaturi de el. Stie ca-i asculta piesele , stie ca-l aude. Dar el nu o aude pe ea. Si uneori , doar uneori, si-ar dori sa stie ce e in mintea si sufletul ei.
Si-n tot acest timp , ea , intr-un alt oras , intr-o alta camera luminata doar de luna , dar langa un pat rece si gol , schiteaza in cuvinte portretul celui pe care-l iubea atat de mult.
Micuta blonda cu privire verde se trezeste , clipeste des pentru a se obisnui cu obscuritatea din jur , si ofteaza mut , simtindu-se patrunsa de furie. Inchide ochii si incearca sa-si opreasca lacrimile in gat.
La fereastra, cu poza lor pe jumatate arsa tinuta strans in mana , el sta nemiscat, cu pleoapele strans lipite si dintii inclestati. Se roaga...