Tanara femeie pasea distrata pe cararea prafuita , lasand in urma satul batran , inca adormit . Si-ar fi dorit sa priveasca macar o data inapoi , dar trupul nu-i dadea ascultare , de parca o forta neperceputa decat de acesta il ademenea spre ea.
Urca incet dealul , lasandu-se furata de frumusetea acelei dimineti racoroase de mai. Ii placea mirosul prafos ce preceda noptile cu ploaie , iar iarba uda ii gadila usor gleznele si-i alunga somnul de pe gene. Cerul era pictat intr-un albastru pur , ca si cum n-ar fi fost acoperiti de negura norilor cu putin timp in urma. Cand , in sfarsit, a ajuns in punctul cel mai inalt , drumul s-a deschis ca o floare , intinzandu-si petalele in mai multe directii . Fata poposi pe trunchiul crescut orizontal al unui copac de cires ce veghea asupra imprejurimilor , copac ce era considerat sfant printre satenii ce apartineau acestui loc. In fata ei se intindea o vale adanca , brazdata de o padure deasa , la fel de batrana ca satul . Unul din drumuri ducea la templul sarcu ascuns in inima padurii , din care se zarea doar varful , intrecand copacii in inaltime. Un alt drum ducea la lacul despre care multi indragostiti au cantat iubitelor , caci apele sale erau limpezi ca lacrima , iar despre izvorul sau se spunea c-ar curge din ochii unei vaduve, al carei sot pierise ratacit prin aceste vai misterioase.
Insa Maiei nu-i placea acel loc , si-i detesta povestile.Pentru ea , locul acela insemna moarte . Detesta faptul ca limpezimea apei nu a ajutat-o sa-si gaseasca fratele pierdut in adancimile sale , detesta asemanarea patetica dintre ea si vaduva ce-l alimenta , o invinuia pentru faptul ca a ramas singura , o blestema pentru ca a prins radacini in locul acesta , ca nu s-a eliberat de aceste pamanturi damnate , desi stia ca existenta ei nu era altceva decat un alt mit .
A tresarit cand a simtit cum un sir de lacrimi ca margaritarele i s-au scurs pe obrajii palizi. Si-a luat privirea de pe mormantul fratelui sau cat sa priveasca in ochi lantul muntos din spatele caruia se inaltau spre cer primele raze de soare. Stia ca o data ce va pasi de partea cealalta, va imbratisa o lume noua , iar portile incarcate de amintiri si suferinta se vor tranti in spatele ei si ca vor ramane inchise pentru totdeauna.
Ca si cand urma sa se arunce intr-o apa rece ca gheata , Maia se ridica , inspira adanc , si cu sprancenele incordate porni hotarat in josul dealului .
Cu cat inainta , insa, elanul ii scadea , si continua sa mearga sovaielnic pana cand lacrimile au orbit-o , si fara a mai vedea ceva , se impiedica si cazu cu o bufnitura puternica. Simtea cum sangele se scurgea din genunchii zgariati , iar palmele ii erau amortite din cauza impactului. Inghitise mult praf iar maxilarul o durea . O vreme nu a avut curajul sa se ridice din mizeria in care se prabusi . 'N-ar fi prima oara' , isi spuse , referindu-se in mod evident la lungile nopti in care incercase in zadar sa se imbarbateze si sa-si porunceasca sa paraseasca satul chiar in acea clipa . Incepuse sa se obisnuiasca cu raceala si linistea sufocanta ce-i umpleau viata , si pana nu demult , nimic nu i-ar fi dat curajul sa plece.
Dar soarta ei s-a schimbat pe neasteptate , cand unul din copiii preotesei i-au batut agitati in usa si-au anuntat-o ca sosise o scrisoare pentru ea , chiar in acea seara. 'Au trecut doar cateva ore de atunci' , medita ea. 'Cele mai lungi ore din viata mea'.
Scrisoarea nu continea decat cateva fraze, cateva cuvinte insirate pe doua randuri , dar o lovisera pe tanara Maia direct in chipu-i de fecioara . Era scrisa de catre prietenul ei din copilarie , care se mutase cu multi ani in urma din sat..
Cu majuscule , neingrijit ,dar totusi lizibil, el o ruga sa paraseasca viata de pustnic pe care o traia si o invita sa locuiasca in satul lui , care ar beneficia de cunostiintele ei in leacuri si plante medicinale.
Un hohot de ras galagios rabufni din pieptul Maiei. Fara sa mai acorde cea mai mica atentie durerii , se ridica brusc si isi sterse lacrimile si praful de pe chip cu poalele rochiei. Isi amintea cum mama ei o obliga sa se catere pe cei mai abrupti munti si sa cutreiere cele mai intunecate vai ca sa obtina unele plante . Nu crezu vreodata ca lungile si plictisitoarele dupa-amiezi in care toca si fierbea plante urat mirositoare vor juca un rol atat de important in viata ei.
Zambi zeilor ca in semn de multumire si isi continua drumul , fara alte popasuri , strabatand mari intinderi de campie , infruntand arsita , iar mai apoi prin paduri , unde grabi pasul , speriata fiind de a petrece noaptea intr-un astfel de loc . Cand reusi in sfarsit sa iasa dintre copaci , pe cerul trandafiriu luasera nastere primele sclipiri , in timp ce soarele stacojiu se ascundea dupa impozantii munti , invaluindu-i intr-o mantie de aceasi nuanta , ca si soarele , ca si sangele ce i se inchegase pe piele , ca si zgarieturile ce le capatase pe tot trupul , alergand printre copacii aplecati. Cauta un loc in care s-ar putea adaposti , dar in zadar, si cum intunericul incepea sa-si faca simtita prezenta, se cuibari in scorbura unui copac batran . A stat treaza mult timp , contempland stelele si incercand sa ghiceasca constelatiile pe care fratele ei mai mare i le aratase cand era copila. Adormi intr-un tarziu , zgribulita de frig , dar se bucura de un somn lin , fara vise.
Dimineata insa , s-a dovedit a fi mai putin blanda , si o data cu primele picaturi de ploaie, groaza o cuprinse pe tanara Maia.
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu