Imaginează-ţi că te trezeşti într-o dimineaţă iar aerul din jurul tău are un iz uşor de putrefacţie . E încă prea devreme, iar camera ta este cufundată în beznă. Îţi trebuie două minute până vederea ta se obişnuieşte cu lipsa luminii şi începi încet, încet să desluşeşti umbrele din jurul tău. În faţa ferestrei însă ştii că nu e nimic, şi totuşi ai impresia că poţi vedea conturul a ceea ce ar putea fi o pasăre uriaşă, un trup de om cu aripi disproporţionate,ori un triunghi cu vârful în jos, Steaua lui David.
Îţi simţi trupul lipit de cearşeaf şi balta de sudoare ce se formează pe albul imaculat, şi eşti pătruns de frigul ce-ţi îngheaţă şi retina pe acel punct fix , tremurând convulsiv. Gura fiindu-ţi inundată de vomă , te înneci şi simţi cum plămânii se golesc de aer cu ultimele răsuflări, şi simţi cum trupul întreg se goleşte de căldură, de viaţă, ca o portocală pe care o storci într-un pahar de sticlă, şi simţi miros de sânge încolăcindu-se cu cel cadaveric. Deşi nu sângerezi la suprafaţă, simţi răni adânci deschizându-se în interior, iar martorul durerii tale se apropie silenţios şi se apleacă peste pieptul tău, sorbindu-ţi ultimele clipe, şi te loveşte mirosul său de pământ, atât de ud şi rece, iar din figura sa cad viermi inelaţi pe carnea ta şi-ai vrea să ţipi, dar nu faci decât să gronhăi ca un porc la tăiat. Mai ai curaj să râzi când vezi asemănarea? Încerci, dar mirosul te loveşte iar în moalele capului şi vezi în faţa ochilor o imagine neclară, nouă, dar atât de familiară, şi realizezi cu lacrimile curgând şiroaie când ai mai trăit acele senzaţii, unde ai mai simţit mirosul acela acum plăcut, ca mireasma unui trandafir târziu.
Îţi ridici mâinile cu un oftat şi le aşezi uşor pe forma aplecată asupra ta şi începi să o apeşi mai tare peste trupul tău, pierzându-te în îmbrăţişarea aceea de durere şi spaimă.
Acelaşi cavaler întunecat ce ţi-a suflat în vene serul existenţei, s-a întors să-l ia înapoi, în acelaşi timp oferindu-ţi senzaţiile greoaie dar plăcute ale naşterii. Renaşti. Într-o nouă formă. Într-un nou spaţiu şi timp. Zâmbeşti pentru ultima oară derulând mintal într-o fracţiune de secundă întreaga ta existenţă umană, şi părăseşti trupul înmărmurit. Următorul pas - drumul spre o nouă realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu