marți, 25 decembrie 2012

Post mortem

E noapte... patul e făcut. Dar cine să se culce?

Încă mai scriu despre tine. Despre cum tu eşti  tot ce contează, despre cum ochii tăi mă fac să simt că lumea asta înseamnă mai mult decât nişte clipe de nebunie de care să-ţi aminteşti cu drag la bătrâneţe. Mă fac să simt că lumea asta are de oferit mai mult decât câteva ore de iubire, că aceasta poate fi proiectată în infinit, că aceasta poate să-mi salveze sufletul de pierzanie, că acasă e locul în care ochii tăi îi întâlnesc pe ai mei şi-şi şoptesc cuvinte de amor prin culori ţipătoare. Acasă e locul în care carnea ta muşcă din a mea , acasă e locul în care zâmbetul tău îmi umple atât inima cât şi trupul de acea dorinţă dulce de a te avea în mine, în măduva oaselor.
Te port în mine ca pe un medalion, şi te petrec peste munţi şi văi până în mijlocul pădurii care-mi împânzeşte inima , şi te-aş păstra acolo, pe-un culcuş de muşchi, dar mă tem că respiraţia ta caldă şi în acelaşi timp mentolată mi-ar contamina sângele şi n-aş putea inspira altceva decât aroma ta.
Mai vreau
o sărutare.
Una singură. Una cât toate pe care le-am împărţit şi toate cele ratate, curmate de timp.
Nu ştiu dacă tu-mi curgi prin vene sau doar dorul de a te strânge la piept ca pe copilul meu demult pierdut şi regăsit. Nu ştiu dacă pe tine te iubesc sau iubesc imaginea ta între coapsele mele, căldura ta dilatându-mi porii şi pupilele , sau poate iubesc doar să te iubesc.
Te simt pierdut într-un spaţiu paralel, unul cusut îm ceaţă şi pictat îm picături de rouă. Te văd lovindu-te de ziduri de regrete şi îmbrăţişând valuri de dorinţe, te văd ţintind sus. Te văd căzând din vârful capului până în adâncurile nopţii, continuând să te ridici. Continuă să te ridici. Continuă să mergi. Dar unde vrei să ajungi? Eşti iar la răscruce de drumuri. Încotro o apuci? Răsăritul pare gri şi posomorât, apusul roşiatic te atrage precum gustul dulce acrişor al sângelui scurs din rănile provocate de lungi războaie între aşternuturi.
Ce alegi, un nou început pe care să-l colorezi, sau o moarte caldă în braţele călăului?
Securea te aşteaptă.

Un comentariu:

  1. Foarte interesant,ca si restul articolelor pe care le-ai mai postat,sper sa mai scrii!

    RăspundețiȘtergere