marți, 25 noiembrie 2014

Chimie

  Un trup gol nu semnifică nimic în comparație cu un suflet secătuit. Când spațiul din mintea ta devine prea aglomerat iar gândurile se suprapun, se intersectează și se contopesc într-un nesfârșit circuit ce nu-ți oferă clipă de răgaz, substanța sufletului tău se dizolvă în neștire. Odată ce devi conștient de schimbările petrecute în interiorul tău , ești la fel de pustiit ca un deșert mongolez. Nu mai rămâne decât curentul rece ce-ți străbate întunericul accentuând absența a ceva ce cu puțin timp în urmă se afla acolo.
  Puțin câte puțin întreaga ta ființă încearcă o amorțeală vecină cu paralizia, și doar gândurile care te subjugă îți mai păstrează simțurile treze. Ești viu, fără îndoială, dar ceva în tine a murit într-un timp apus și realitatea devine o umbră a tot ceea ce credeai că ai fi cunoscut până atunci, pierzându-și esența. Timpul în sine devine o noțiune abstractă după care ai încetat să te mai ghidezi.
  Rămas fără un scop, un vis sau o mână de care să te ancorezi împotriva curentului, te adâncești într-o lume nouă, necunoscută celor din jur, o lume doar a ta pe care o poți distruge și o poți face să renască din cenușă, o lume în care tot ceea ce-ți poți imagina este real, iar tot ceea ce ți-ar putea provoca durere se află în captivitate în cealaltă lume pe care nu o mai percepi ca fiind cea reală.
  Nimic din exterior nu te mai poate atinge, iar în scurt timp devii prizonierul propriei tale minți. Trupul tău devine pluton de execuție. Începi să-ți faci rău doar pentru a-ți dovedi că nu simți nimic. Viciile vin sub diferite forme, ascuțite ca acul unei seringi , fie lucind în întuneric sub forma unei lame ascuțite. Îți poți vinde și trupul, pentru tine sentimentul e același - un gol imens cufundat în beznă, un abis în care pe zi ce trece te adâncești tot mai mult, fără a-i da însă de capăt. Te prăbușești la nesfârșit, și aștepți cu inima înghețată impactul.
  Dar dacă între timp un alt suflet îți pătrunde carnea și își revarsă lumina într-al tău? Până la urmă, tot ce ai nevoie e o mână de care să te ancorezi împotriva curentului...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu